duminică, 27 martie 2011

De când nu am mai visat?


Este aproape timpul să luăm măsuri. De când nu am mai visat că totul este numai lapte şi miere?
De când nu am mai râs isteric fără motiv? Trăim într-un mediu fără viaţă, suntem un prototip vechi
de roboţi fără baterii. Uleiul nu s-a mai schimbat de mult, firele sunt de o încurcătură infinită, iar rugina
este ultimul model de haine vintage... haute couture... De ce este toată lumea aşa de serioasă? De ce tot ce
avem în jurul nostru pare aşa de trist, de negru? Nici măcar nu ne apropiem de gri..nici nu îndrăznesc
să vorbesc de ..faimosul si frumosul... mult uitatul ...alb. Avem nevoie de "pixie dust" pentru a ne trezi
din eternul somn al tristeţii, al uitări, al unui val de lacrimi fără rost. Trebuie să ne facem mai puternici,
să ne facem mai buni, să ne uităm la copilul din noi, să îl ascultăm şi să îl rugăm să ne înveţe cum să zâmbim
din nou,şi să râdem isteric doar pentru că am ridicat un deget.
Sfârşitul lumii nu a venit încă şi mai sunt atâtea de făcut, de trăit, de învăţat, de simţit. De când nu am mai
ascultat vântul cum cântă, frunzele cum cad, ploaia cum vorbeşte? Şi ce dacă acel ceva a dispărut, şi ce dacă
acel cineva a plecat? Ai răbdare şi fi tare!J O să mai apară ceva... cineva...undeva..cândva. Eu vreau să trăiesc,
să zâmbesc, să învăţ, şi să mă dezvăţ din a fi un robot fără baterii.Vreau să fiu un om puternic din nou. Să fiu un vânt
care adie, o frunză care cade, o ploaie care grăieşte. Vreau să aflu ce imi place să fac, si apoi să îmi dedic restul vieţii făcând acest lucru.
Aşa să faceţi şi voi. Nu contează banii, contează doar să te faci pe tine fericit şi pe cei din jurul tău.
Dar atenţie...doar cei care merită.J

2 comentarii:

  1. De cand nu am mai auzit asta de la tine.....ma bucur emorm sa citesc cuvintele astea, asta inseamna ca devii si un pic mai increzatoare si bataioasa asa cum erai inainte...? Abia astept...si ma bucur enorm....Scrierea superba....

    RăspundețiȘtergere
  2. Iubirea să nu moară

    În mine va renaşte, iar dorinţa
    Unei iubiri de desfătare plină,
    Îmbrăţişării tale de felină,
    Pentru care azi te rog bunăvoinţa.

    Fi-mi tu iar amorului scânteie
    Şi scormoneşte-mi prin jarul de mult stins,
    Făcându-l să ardă ca un rug aprins,
    Iar tu pe veci să fi a mea femeie.

    În noi doar bucuria să rodească
    Fără averi ci numai cu iubire,
    De astăzi viaţa fie-ne firească,

    Trecutul să dispară-n amintire,
    Tu eşti pasiunea, eu vântul de seară
    De veghe ca iubirea să nu moară.

    RăspundețiȘtergere