duminică, 27 martie 2011

De când nu am mai visat?


Este aproape timpul să luăm măsuri. De când nu am mai visat că totul este numai lapte şi miere?
De când nu am mai râs isteric fără motiv? Trăim într-un mediu fără viaţă, suntem un prototip vechi
de roboţi fără baterii. Uleiul nu s-a mai schimbat de mult, firele sunt de o încurcătură infinită, iar rugina
este ultimul model de haine vintage... haute couture... De ce este toată lumea aşa de serioasă? De ce tot ce
avem în jurul nostru pare aşa de trist, de negru? Nici măcar nu ne apropiem de gri..nici nu îndrăznesc
să vorbesc de ..faimosul si frumosul... mult uitatul ...alb. Avem nevoie de "pixie dust" pentru a ne trezi
din eternul somn al tristeţii, al uitări, al unui val de lacrimi fără rost. Trebuie să ne facem mai puternici,
să ne facem mai buni, să ne uităm la copilul din noi, să îl ascultăm şi să îl rugăm să ne înveţe cum să zâmbim
din nou,şi să râdem isteric doar pentru că am ridicat un deget.
Sfârşitul lumii nu a venit încă şi mai sunt atâtea de făcut, de trăit, de învăţat, de simţit. De când nu am mai
ascultat vântul cum cântă, frunzele cum cad, ploaia cum vorbeşte? Şi ce dacă acel ceva a dispărut, şi ce dacă
acel cineva a plecat? Ai răbdare şi fi tare!J O să mai apară ceva... cineva...undeva..cândva. Eu vreau să trăiesc,
să zâmbesc, să învăţ, şi să mă dezvăţ din a fi un robot fără baterii.Vreau să fiu un om puternic din nou. Să fiu un vânt
care adie, o frunză care cade, o ploaie care grăieşte. Vreau să aflu ce imi place să fac, si apoi să îmi dedic restul vieţii făcând acest lucru.
Aşa să faceţi şi voi. Nu contează banii, contează doar să te faci pe tine fericit şi pe cei din jurul tău.
Dar atenţie...doar cei care merită.J

miercuri, 23 martie 2011

Ella Fitzgerald


A fost o renumită cântăreaţă de jazz americană, supranumită "The First Lady of Song". Cu un registru vocal excepţional de trei octave, s-a remarcat prin puritatea vocei şi intonaţiei, o imensă muzicalitate şi prin capacitatea de improvizare, în mod particular în stilul scat. A primit de 13 ori cunoscuta distincţie "Grammy Award". Alături de cîntăreţele Billie Holiday şi Sarah Vaughan, a contribuit la dezvoltarea stilului vocal interpretativ modern în muzica de jazz. Colaborarea ei cu Louis Armstrong şiCount Basie, precum şi numeroasele turnee în cadrul seriei "Jazz At The Philarmonic"au făcut-o cunoscută în lumea întreagă. Deschisă multor impulse muzicale moderne, de la intonaţiile sud-americane până la stilul Soul, dar şi pentru Blues, Swing sauBebop, Ella Fitzgerald a lăsat posterităţii o operă bogată, eternizată în sute de înregistrări discografice. Ella Fitzgerald s-a născut la 25 aprilie 1917 în Newport News, statul Virginia. În timpul copilăriei visa să devină dansatoare, dar, la sfatul prietenilor, începe să cânte şi ia parte la mai multe competiţii. În ianuarie 1934, în vârstă de 16 ani, câştigă finala la"Wednesday Amateur Show" a teatrului "Apollo" din Harlem (New York). Este remarcată de Bardu Ali din orchestra lui Chick Webb, care o angajează în formaţia lui în 1935 şi Ella începe să cânte cu regularitate la spectacolele din teatrul "Savoy" din Harlem. În acelaşi an înregistrează primul disc cu titlurile "Are You Here To Stay" şi"Love And Kisses", precum şi celebrul "If You Cant't Sing It, You'll Have to Swing It". În scurt timp se dezvoltă ca excelentă cântăreaţă de Swing, în 1937 revista de jazz"Down Beat" o alege drept cea mai bună cântăreaţă a anului. După moartea lui Chick Webb în 1939, preia conducerea orchestrei sub numele de "Ella Fitzgerald and Her Famous Orchestra". După o scurtă căsătorie (1940-1942) cu Benny Kornegay, care va fi anulată, începe o carieră ca solistă şi primeşte angajamente în diverse Nightclubsîmpreună cu orchestrele "Delta Rhythm Boys", "Ink Spots" şi "Mills Brothers". În 1945, înregistrează un deosebit succes alături de trompetistul Dizzy Gillespie ca virtuoasă în genul scat (improvizaţii vocale fără cuvinte) în stilulBebop. Doi ani mai târziu apare pentru prima dată pe scena teatrului "Carnegie Hall" din New York împreună cu saxofonistul Charlie Parker. Cu ajutorul impresarului Norman Granz începe seria de concerte "Jazz At The Philarmonic", la care va participa până la desfinţarea acestora în 1967.
Cântecele interpretate de ea sunt compuse de cei mai cunoscuţi compozitori americani, ca George Gershwin (împreună cu orchestra lui Nelson Riddle), Cole Porter, Duke Ellington şi înregistrează discuri în albumele "Ella Sings Gershwin" (1950), "The Cole Porter Songbook" (1956), "The Duke Ellington Songbook" (1957), "The Irving Berlin Songbook" (1958). Împreună cu orchestra lui Duke Ellington, întreprinde turnee în Europa şi America de Nord. Concertele erau deschise cu celebra compoziţie a lui Duke Ellington, Take the "A" Train, Ella Fitzgerald fiind una din rarele interprete vocale ale acestei dificile bucăţi muzicale. Legendare au rămas apariţiile ei alături de trompetistulLouis Armstrong în concerte sau în opera "Porgy and Bess" de George Gershwin, în care interpreta cu deosebită sensibilitate faimoasa arie "Summertime".
Ca actriţă şi cântăreaţă a apărut în filmele muzicale "Pete Kelly's Blues" (1955), "St. Louis Blues" (1958), "Let No Man Write My Epitaph". A fost căsătorită cu celebrul bassist Ray Brown
Cariera sa fu întreruptă în anul 1966 din cauza unei boli grave de ochi (dezlipire de retină). A trebuit să fie operată şi timp de multe luni n-a mai apărut în public. În anii '70 înregistrează mai multe discuri ("Take Love Easy", 1973 cu Joe Pass, "Ella and Oscar", 1975 cuOscar Peterson, "A Classy Pair", 1979 cu Count Basie). În anul 1992 dă ultimul său concert. Starea sănătăţii i se agravează, suferindă de Diabet, face complicaţii cardio-vasculare şi, din cauza unor obstrucţii arteriale, în 1993 i se amputează ambele gambe. Ella Fitzgerald moare la 15 iunie1996 în Beverly Hill,California.