marți, 13 iulie 2010

suflet pierdut...


ma pierd in stele si plang,
de dorul visului trecut.
as vrea sa uit...sa uit...sa uit...
nu plang, nu rad, nu sar, nu scuip.
alerg, cu talpile pierdute in nisip;
ma joc cu licurici de luna si innebunesc trecutul
glas al vremurilor bune.

te strig de mult, dar ai uitat sa vi.
am uitat amandoi sa fim copii,
visez, ca te vei intoarce intro zi
si vom dansa, si vom canta, si vom spera
ca eu voi fi ca tine intro buna zi.

eu sunt aici, tu nu..
poate vei fi, poate voi fi.
sau eu voi pleca sau veni
acolo unde tu te.ai dus, stiu... esti deja
de mult printre copii, rude, strainii sau...
amintiri, raman aici
si doare gandul ca poate
eu nu voi reusii, sa ma apropii de ce voi vrea sau putea deveni
intr.o zi.

incerc sa lupt
dar nu stiu pentru ce anume.
cred c-am scapat pe drumul
nedreptatii, un obiect...
moale, transparent si acum trist
fara speranta merg
la tine, vant pustiu, si negru care
esti acum.
tu al meu suflet, te ineci...
in smoala trista a pierderii de vis.
si nu mai poti, sau vrei sa iesi..
de aici..viu.
iti spun cu sincera tristete...
sa terminat cu joaca de a fi copil.


2 comentarii: