miercuri, 11 februarie 2009

...inocetza***


Cu toți am fost copii, și într.o foarte mică măsură o parte din noi încă mai suntem indiferent dacă am trecut de la adultul responsabil la bătrânul înțelept. Ce e așa special în a fi copil...? Inocența... modul de a visa,  de a crede că lumea este un basm, plină cu zâne, spiriduși, Făt.Frumos, Cenușărese și mai ales că orice....dar orice este posibil. Ce e mare e mic, și ce e mic e mare.
Dar sa nu uităm de cotoroanțe, și mumele păduri...acele persoane care nu au nimic special în ele, dar îl vad în altcineva și încearcă să ți.l fure demoralizându.te. făcându.te sa te simți mai prejos decât ești tu în realitate. Batjocora de foarte prost gust, doar pentru că ești mai slab, gras, înalt, scund, porți ochelari sau cine știe ce altceva....și dacă nu te încadrezi în niciunul dintre aceste aspecte....se inventează. Inocența nu are limită sau vârstă, nu se oprește doar la nivelul copilăriei.
Doar că pe acest drum numit viață mai uităm să traim cu adevărat și ne schimbăm în funcție de experiența trăită, sau... în cel mai trist caz... ne schimbă cineva fără să ne dăm seama...ori observăm acest lucru și îl acceptăm ca atare. Trist, dur...și poate irecuperabil!!!
Nu uita sa fi copil...Nu uita sa râzi...zâmbești...să plângi de bucurie.Să trăiești fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Și mai ales ” Ce ție nu îți place ... altuia nu îi face.”....






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu